Doi regizori mari, unul italian (MARIO CAMERINI), celalalt rus-american (ANDREI MIHALKOV-KONCEALOVSKI, frate al altui mare regizor si actor rus, Nichita Mihalkov), au ales acelasi erou antic, ODISEU, personaj celebru al parintelui literaturii universale, HOMER. Deci doua filme (ULISEE ,1954 si THE ODYSEEY, 1997) . Primul film, cel italian, se incadreaza in stilul "peplum si mucava", cel de-al doilea, deci cel de fata, la peste patru decenii distanta de cel dintai, ne este mult mai aproape de intelegerea, de perceptia noastra. In ambele, doi mari actori : KIRK DOUGLAS si ARMAND ASSANTE. Primul isi foloseste carisma si talentul in a crea un personaj mai mult aventurier, atras si condus de dorinta peregrinarilor, de a iesi bine din orice situatie, frumos, numai muschi, gropita in barbie, ochi albastri, cam fustangiu, dar mereu dornic de a ajunge la soata iubita. Cel de-al doilea, mult mai interiorizat, isi foloseste peregrinarile in aflarea cunoasterii de sine, (bineinteles este si mana regizorului), mereu avand grija tovarasilor sai, tot timpul nelinistit si framantat de modul de a descoperi drumul spre casa, de chipul sotiei in asteptarea lui, de scurgerea nemiloasa a timpului . Filmul mai vechi ramane un frumos film de aventuri, de actiune, un basm mitologic transpus in imagini frumos colorate. Cel al lui MIHALKOV-KONCEALOVSKI mi se pare mult superior. Imaginile, peisajele, culorile parca sunt in continua concordanta cu trairile eroului . Regizorul s-a gandit mai mult la omul ODISEU si mai putin la invincibilul , supereroul ODISEU. Calatoria lui Odiseu in lumea lui HADES , prin imaginile colorate vag sau ultra-puternic, fumuri si ceturi, intuneric si lumina, nuantari de griuri si rosu, negru si albastru,ne aminteste parca de PURGATORIUL si , mai ales , de INFERNUL lui DANTE (cred ca a existat aceasta intentie si in viziunea regizorala) .Adevarul este ca mi-au placut ambele filme, dar mult mai aproape de suflet imi este cel realizat de MIHALKOV-KONCEALOVSKI.