Distributia:
-Divine
-David Lochary
-Mary Vivian Pearce
-Mink Stole
-Danny Mills
-Edith Massey |
|
|
|
|
| Pink Flamingos (1972) Cronica din colecția „1001 de filme de văzut într-o viață”: Poate cel mai bun film de proastă calitate făcut vreodată - și, în mod sigur, una dintre cele mai faimoase și mai îndrăgite (dacă se poate spune așa) pelicule de duzină născute din cinematograful american underground -, filmul lui John Waters este practic un manual de estetică a vulgarității și grosolăniei. Turnat în și în jurul orașului natal al regizorului-scenarist, Baltimore, „Pink Flamingos” (Flamingo roz) este povestea inevitabilei victorii a divei travestite Divina, interpretată de John Waters însuși, care locuiește într-o rulotă împreună cu excentrica sa familie - fiul retardat, Crackers (Danny Mills), un adolescent hippy, și mama sa obeză, Eddie (Edith Massey, într-un rol de neuitat), mare mâncătoare de ouă, care își petrece mai tot timpul într-un menaj pentru copii. Bătălia pe care o dau Divina și familia ei este încercarea de a-i depăși pe inteligenții și antisocialii soți Marbles (Mink Stole și David Lochary, doi dintre actorii preferați ai lui John Waters) în comportament dezgustător și imoral, pentru a deveni nici mai mult, nici mai puțin decât „cei mai infecți oameni din lume”. Deși soții Marble sunt niște adversari redutabili, care răpesc și fecundează autopiste, vânzându-le copii unor cupluri de lesbiene și apoi folosind banii pentru a finanța afaceri cu droguri în școli, Divina și familia sa sunt în cele din urmă adevărații învingători. Impresia de film de amatori (dată de imaginile uneori ușor descentrate sau neclare, de zoomurile și trunchierile aparent întâmplătoare și de calitate oscilantă a sunetului) nu face decât să intensifice experiența vizionarii. Avem până la urmă de a face cu un film care prezinta pe larg scene de analingus, excremente trimise prin poștă și sex cu găini - și asta încă nu-i nimic. În faimosul epilog al filmului, Divina se oprește pe stradă în centrul orașului pentru a culege de pe jos scârna unui cățeluș. O pune în gură, o mestecă pentru o clipă, se îneacă și apoi oferă camerei un rânjet absolut dezgustător. Criticul de film Justin Frank nu greșea probabil când caracteriza această scenă drept „cea mai faimoasă din întreaga istorie a filmului underground - echivalentul scenei dușului din Psycho”. Deși John Waters va continua cu alte câteva creații de cel mai prost gust, între care „Female Trouble” (1974) și „Desperate Living” (1977) înainte de a se potoli puțin în anii 1980 și 1990, nici un alt film al său nu combină atât de perfect umorul și vulgaritatea. |
| | Pro Best HD | Filme Clasice | Filme Online Clasice | Filme Clasice HD | Filme Vechi | Pro Best HD - Filme Clasice Online | |
|
Recomandari Filme :
|
