Distributia:
-Rossano Brazzi
-Yves Klein
-Stefano Sibaldi
-Henning Skaarup
-
- |
|
|
|
|
| Mondo cane - Viata de Caine (1962) Cronica din colecția „1001 de filme de văzut într-o viață”: Documentar extrem de popular, care problematizează distincția dintre practicile specifice filmelor de ficțiune și cele tipice pentru filmele de nonficțiune, „Mondo cane” aka „A Dog's Life” a creat un întreg subgen de „mondo-filme” (șocumentar), inspirând un val de imitații și influențând diverse curente de cinematografie pop sau pseudocumentară, precum filmele „snuff” (în care crimele se petrec „pe viu”) și pornografice, și filmările video de execuții și reality television. Pretinzând să ilustreze zicala că „adevărul poate fi mai incredibil decât ficțiunea” - dar defapt trădându-și în mod constant principiile prin inserarea unui comentariu din off, adesea mistificator, și a unor scene falsificate (dacă nu cumva pur și simplu inventate) -, jurnalul-de-călătorie-cu-reproduceri-după-natură al lui Gualtiero Jacopetti își propune să șocheze spectatorii cu o panoplie senzaționalistă de comportamente culturale bizare, mergând „de la exotic la erotic și până la pur și simplu dezgustător”. Fost jurnalist și corespondent de război, Gualtiero Jacopetti a fost invitat să scrie comentariul la două filme care compilau elogios scene faimoase din spectacolele cluburilor de noapte ale vremii. Atunci i-a venit ideea lui „Mondo cane”: numai că documentarul său avea să prezinte tot ce însemna senzațional și sinistru din punct de vedere al civilizației vestice contemporane. Gualtiero Jacopetti a călătorit cu echipa sa de-a lungul și de-a latul Europei, Asiei, Americii de Nord și Africii, colecționând un amalgam de ceremonii tribale, dovezi de cruzime extremă față de animale, ritualuri religioase care presupuneau travestituri și autoflagelare și catastrofe naturale. Acest material cules mai mult mai mai puțin la întâmplare a fost apoi asamblat într-un tot cu durata de 105 minute, cusut laolaltă cu legături asociative cât se poate de fragile. Muzica pompoasă (melodia principală, „More”, a obținut un premiu Grammy și a fost nominalizată la Oscar) și comentariul bombastic, ironic, aveau să devină ingrediente esențiale ale curentului „mondo”. Filmul se deschide cu câteva fraze sentențioase, totodată rostite și scrise pe ecran: „Toate scenele pe care le veți vedea în acest film sunt adevărate și sunt luate exclusiv din viață. Dacă multe dintre ele sunt șocante e pentru că există numeroase lucruri șocante în lumea aceasta. În plus, sarcina cronicarului nu este să îndulcească adevărul, ci să-l prezinte în mod obiectiv.” Chiar dacă scenele prezentate ar fi „adevărate”, adică înregistrări imparțiale și impasibile ale unor evenimente reale - ceea ce în mod clar nu sunt; problema este exact care secvențe sunt autentice, care reconstruite și care pur și simplu înscenate -, „Mondo cane” tot nu și-ar respecta promisiunea, pentru că reportajul său este departe de a fi „obiectiv”. Afară de faptul că furnizează uneori informații flagrant eronate, vocea lui Stefano Sidalbi este arogantă și condescendentă și câteodată are chiar inflexiuni rasiste. Părerea că filmul este un simplu act de xenofobie trebuie nuanțată datorită scenelor care ridiculizează practici culturale vestice, precum cea în care o „turmă” de americani vârstnici se aratp grăbiți să-și risipească economiile făcute la pensie pe o excursie în Hawaii. În acest sens, creatorii filmului apar ca niște exploratori ai egalității șanselor. La sfârșitul peliculei, așa cum proclamă varianta de titlu, pare într-adevăr că am vizionat o „viață de câine” („mondo cane” s-ar putea traduce ca „o lume a câinilor”). |
| | Pro Best HD | Filme Clasice | Filme Online Clasice | Filme Clasice HD | Filme Vechi | Pro Best HD - Filme Clasice Online | |
|
Recomandari Filme :
|
