Distributia:
-John Marley
-Gena Rowlands
-Lynn Carlin
-Fred Draper
-Seymour Cassel
-Val Avery |
|
|
|
|
| Faces (1968) Cronica din colecția „1001 de filme de văzut într-o viață”: Pentru că e atât de greu de interpretat, râsul apare adeseori fals pe ecran. Dar în „Faces” (Chipuri) toate felurile de râs - lunatic, sănătos, nervos, isteric sau defensiv - sunt repetate absolut autentic, chiar atunci când sunt produse la comandă sau postsincronizate. Care era secretul lui John Cassavetes? Relația sa cu actorii era atât de totală, lucrul cu ei era atât de intens și detaliat, încât regizorul era capabil să capteze realitatea trăită ca nici un alt cineast american. După experimentul cu „Shadows” (Umbre) (1959) și câteva experiențe nereușite la Hollywood, „Faces” a marcat ferm apariția stilului care poartă „semnătura” John Cassavetes. Turnat la regizor acasă, filmul prezintă scene semnificative din viața unor oameni în același timp nostalgici fără speranță și alienați cu înverșunare - încorsetați, ca toate personajele lui John Cassavetes, între responsabilitățile dificile ale rutinei zilnice și beția frenetică a vieții de noapte. John Cassavetes își plasează întotdeauna grupul de actori extraordinari - dintre care John Marley și Lynn Carlin sunt de neuitat - in medias res („în mijlocul lucrurilor”), cu trupurile pe laturile cadrului, cu replici și gesturi tăiate la montaj. Fiecare scenă are la bază o „răsucire” imprevizibilă și adesea terifiantă, o schimbare bruscă în starea de spirit sau atitudinea unui personaj față de altul. „Faces” inventează un nou mod de a trăi timpul, în care pauzele bruște sunt receptate, după spusele lui John Cassavetes însuși, „ca niște salturi dintr-un tren rapid”. Interpretat uneori ca o condamnare a lipsei de suflet și a materialismului clasei de mijloc, filmul aceasta este mai degrabă o descriere dureros de fidelă și plină de compasiune a suferinței de fiecare zi. John Cassavetes își marchează aici spațiul la care avea să revină adesea - crizele de căsnicie, relațiile sexuale întâmplătoare, abandonul în hedonism, legăturile de familie -, într-o națiune care ezită constant și care poate fi asemănată cu o călătorie a personajelor printr-o noapte îndelungată și ceea ce urmează dupa ea. Este „Faces” primul film din istorie în care personajele discuta (de fapt, râd până nu mai pot) despre cunnilingus? La 35 de ani mai târziu, regizori precum Neil LaBute și Lars von Trier încearcă încă să se ridice la înălțimea talentului incredibil al lui John Cassavetes de a reda complexitatea încâlcită a relațiilor erotice. |
| | Pro Best HD | Filme Clasice | Filme Online Clasice | Filme Clasice HD | Filme Vechi | Pro Best HD - Filme Clasice Online | |
|
Recomandari Filme :
|
