Distributia:
-Martin Potter
-Hiram Keller
-Max Born
-Salvo Randone
-Mario Romagnoli
-Magali Noël |
|
|
|
|
| Fellini Satyricon (1969) Cronica din colecția „1001 de filme de văzut într-o viață”: Popularitatea filmelor de artă europene în rândul publicului american a început o dată cu filmele italiene neorealiste ale anilor 1940 și a crescut mulțumită filmelor vizionare ale celui mai important urmaș al acestui curent, Federico Fellini. Mai cunoscut, probabil, pentru creațiile sale care examinează moravurile și dificultățile societății contemporane, Fellini, ca mulți alți regizori italieni, s-a dovedit interesat și de reconstrucțiile istorice. "Satyricon" este o reinventare cinematografică a romanului lui Petronius despre viața în timpul împăratului Nero. Filmul sinuos al lui Fellini - a cărui acțiune se petrece în diferite colțuri ale Imperiului Roman - a avut un succes imediat la publicul amator de filme de artă. Scenele șocante de desfrâu, comportamente grotești și comedie neagră i-au adus o binemeritată poziție de top. O descriere destul de fidelă a Romei Antice în tradiția filmelor istorice italiene și în același timp o evocare a revoluției sexuale a anilor 1960, "Satyricon" are multe în comun cu filmele anterioare ale regizorului, îndeosebi cu "La Dolce Vita" (1960). Totuși, mulți recenzenți au considerat că îi lipsesc temele intelectuale și stilizările sofisticate prezente în alte creații felliniene. Accentul pus pe nuditate și pe sex reprezenta desigur un punct de atracție pentru anumite segmente ale publicului vremii. Urmând îndeaproape textul original, Fellini creează o narațiune cu 25 de episoade distincte, legate numai superficial prin prezența tânărului și cinicului Encolpius (Martin Potter), care, asemeni lui Ulise, se trezește prins într-un șir de aventuri ce amenință să se sfârșească extrem de prost, dar din care el reușește întotdeauna să scape nevătămat. Intriga, centrată pe prietenia lui Encolpius cu Asciltos (Hiram Keller) și pe atracția pe care o simt amândoi față de un tânăr sclav (Max Born), evoluează în întorsături adesea greu de urmărit. Un lucru e însă sigur - lui Encolpius, ca și spectatorului, îi e greu să înțeleagă moravurile și comportamentul multora dintre straniile personaje pe care le întâlnește. Filmul este plin de scene memorabile: o casă de toleranță plină de prostituate obeze și de clienții lor; sacrificii animale din care curg râuri de sânge; un cutremur care dărâmă clădirea în care stă Encolpius; o nimfomană, în deșert, pe care Encolpius este chemat s-o satisfacă; întâlnirea cu un minotaur, în tradiția faimoasei aventuri a lui Tezeu; și incredibilul lux de la festinul lui Trimalchio (Mario Romagnoli), ai cărei oaspeți dovedesc, asemeni "noilor îmbogățiți", o vulgaritate exemplară. În bună tradiție picarescă, "Satyricon" se sfârșește nu cu vreo afirmare a stabilității sociale, ci cu eroul gata de plecare spre noi aventuri. Comentariu, poate (ca și alte filme ale lui Fellini), asupra hedonismului și materialismului triumfant al societății moderne, filmul este memorabil în primul rând ca defilare spectaculoasă de imagini surprinzătoare, chiar șocante, unite, în fluxul lor constant, de rime vizuale și motive recurente. "Roma", filmul lui Fellini din 1972, un fel de urmare la "Satyricon", nu va reuși să recreeze magia stranie și irezistibilă a originalului. |
| | Pro Best HD | Filme Clasice | Filme Online Clasice | Filme Clasice HD | Filme Vechi | Pro Best HD - Filme Clasice Online | |
|
Recomandari Filme :
|
