Distributia:
-Peter Weller
-Judy Davis
-Ian Holm
-Julian Sands
-Roy Scheider
-Monique Mercure |
|
|
|
|
| Naked Lunch - Halucinatia (1991) Cronica din colecția „1001 de filme de văzut într-o viață”: Definind în cartea sa expresia "prânzul gol", scriitorul William S. Burroughs spune că acesta e "o secundă înghețată în care toată lumea vede ce se află la capătul fiecărei furculițe", de parcă ar clarifica în vreun fel antinarațiunea sa încâlcită și plină de o ostilitate provocatoare. Ecranizând cartea uneori delirantă și incoerentă a lui Burroughs, David Cronenberg nu limpezește prea mult lucrurile. În loc să facă o adaptare fidelă a unui roman despre care mulți spuneau că este pur și simplu de nefolosit pentru un cineast, Cronenberg a ales să îl complice și mai tare, incorporând elemente nu numai din câteva alte scrieri ale lui Burroughs, dar și din viața scriitorului. Filmul combină ingrediente ale romanelor "Prânzul gol", "Toxicomanul", "Exterminatorul!" și "Pederast", cărora li se alătură moartea perversă, inspirată de legenda lui Wilhelm Tell, a soției lui Burroughs. Cronenberg face din respectarea strictă a convențiilor filmului noir liantul între mulțimea derutantă de fapte și detalii fictive ale filmului. Rezultatul este mai degrabă un portret suprarealist al lui Burroughs decât o narațiune tradițională, ceea ce n-ar trebui să surprindă pe nici unul dintre cei care cunosc tendințele iconoclaste împărtășite de Burroughs și de Cronenberg. Peter Weller joacă aici rolul lui Bill Lee (unul dintre pseudonimele lui Burroughs), un tip care își injectează insecticide și care, după ce își omoară din greșeală soția, pleacă spre Interzonă, o regiune asemănătoare Tangerului. Lee devine spion într-o lume plină de creaturi stranii, - care împroașcă cu tot felul de organe mai mult sau mai puțin falice și secretă lichide lipicioase - de mașini de scris vii în formă de insecte și de diverse alte ciudățenii. La fel cum Cronenberg combină realitatea și ficțiunea, filmul descrie acel spațiu intermediar dintre realitate și irealitate, în care halucinațiile provocate de droguri sunt nu numai sursa de inspirație a procesului creator, ci chiar produsul lui. Felul curajos în care Cronenberg subminează narațiunea este admirabil - și la fel sunt și interpretările lui Weller, Judy Davis și Roy Scheider. Afară de imaginile îngrețoșătoare, adumbrite de o nuanță gri-verzuie, ale lui Peter Suschitzky, trebuie menționată amețitoarea coloană de sunet, compusă de Howard Shore și legendarul saxofonist de jazz Ornette Coleman, care este un amestec de sensibilități, de texturi și de emoții spontane, ce adesea se împotrivesc una alteia. |
| | Pro Best HD | Filme Clasice | Filme Online Clasice | Filme Clasice HD | Filme Vechi | Pro Best HD - Filme Clasice Online | |
|
Recomandari Filme :
|
