Distributia:
-Alisa Freyndlikh
-Aleksandr Kaydanovskiy
-Anatoliy Solonitsyn
-Nikolay Grinko
-Natalya Abramova
-Faime Jurno |
|
|
|
|
Stalker - Călăuza (1979) Cronica din colecția „1001 de filme de văzut într-o viață”: Asemenea filmului anterior lui Andrei Tarkovsky, „Solaris” (1972), „Stalker” aka „Călăuza” este o adaptare a unui roman științifico-fantastic foarte popular în țările Europei de Est (Picnic la margine de drum de Arkadi si Boris Strugațki) și folosește procedee specifice genului – din nou un fenomen misterios, poate de origine extraterestră, care ar materializa dorințele cele mai intime ale exploratorilor săi păcătoși – pentru a pune întrebări fundamentale despre umanitate, memorie, dorință și disperare. Într-o mică țară fără nume (în carte acțiunea se petrece în America), a apărut pe hartă Zona – poate ca rezultat al căderii unui meteorit sau al unei vizite din spațiu – în care legile fizicii și geografiei nu se mai aplică. Deși autoritățile păzesc granițele Zonei pentru a-i „proteja” pe ignoranți, personajul titular (Aleksandr Kaidanovski) este unul dintre foarte puținii răniți de viață și sensibili care trec oamenii dincolo de bariera de protecție și îi călăuzesc prin spațiul magic, dar înșelător. Împotriva dorinței soției sale (Alisa Freindlich), care trebuie să aibă grijă de fetița lor, handicapată fizic, dar posesoare a unor capacități psihice deosebite, Călăuza duce de data asta în Zonă doi oameni – un scriitor în căutare de inspirație (Anatoli Solonițîn) și un om de știință care are o misiune secretă (Nikolai Grinko) – trecând de ruinele ruginite ale unei foste expediții militare, pe cărări periculoase si adesea schimbătoare, către „Camera” în care visele pot deveni realitate. Nu e imposibil ca romanul fraților Strugațki să stea într-o bună zi la baza unui film de acțiune, dar versiunea lui Tarkovsky poate fi caracterizată mai degrabă ca un film-reflecție: în Zonă, mișcarea înseamnă de multe ori întoarcerea la punctul de plecare și mult mai des îi vedem pe călători odihnindu-se, camera observându-i de la distanță; lungi perioade de tăcere, contrapunctate de discuții aprinse, dificile, poate inutile, între personaje. Zona este unul dintre cele mai impresionante spații magice din istoria filmului: vegetație și arbuști de un verde umed lăsând loc unor ruine recente, pline de apă și nori, pe măsură ce grupul se apropie de Cameră. Ca și în Vrăjitorul din Oz, Zona apare colorată în mijlocul unei realități ordinare, monocrome, deși copilul Călăuzei – despre al cărei handicap se spune că este datorat contactului tatălui ei cu Zona – are propria culoare, îndeosebi în extraordinara scenă finală care prezintă puterile ei telekinetice cu o simplitate la fel de emoționantă în felul ei ca și scenele sângeroase șocante din „Carrie” (1976) și „Furia” (1978) de Brian de Palma. |
| Pro Best HD | Filme Clasice | Filme Online Clasice | Filme Clasice HD | Filme Vechi | Pro Best HD - Filme Clasice Online | |
|
Recomandari Filme :
|