Distributia:
-Gunnar Björnstrand
-Bengt Ekerot
-Nils Poppe
-Max von Sydow
-Bibi Andersson
-Inga Gill |
|
|
|
|
| The Seventh Seal - A Saptea Pecete (1957) Cronica din colecția „1001 de filme de văzut într-o viață”: Imaginea morții (Bengt Ekerot), cu fața albă, îmbrăcată în haine negre și jucând șah pe plajă cu un cruciat istovit și dubitativ (Max von Sydow) este la fel de puternic imprimată în memoria colectivă a cinefililor ca și King Kong în vârful lui Empire State Building, Humphrey Bogart care o respinge pe Ingrid Bergman pe aeroport, Janet Leigh înjunghiată în baie sau Crucișătorul Imperial trecând peste camera de filmat. Această scenă unică din pelicula suedeză "A șaptea pecete" rezumă importanța, atracția și impactul pe care noile forme de cinematografie le-au avut într-un moment când certitudinile Hollywoodului erau în cădere liberă. Cum altfel pot fi explicate parodiile sau referințele care se repetă în filme diferite cum sunt „The Masque of the Red Death” (Masca morții roșii) (1964) al lui Roger Corman, „Love and Death” (Iubire și moarte) al lui Woody Allen, „Last Action Hero” (Eroul ultimei acțiuni) (1993) al lui „John McTiernan sau Bill & Ted's Bogus Journey” (Călătoria imaginară a lui Bill și Ted) (1991) a lui Peter Hewitt. Scena a fost parodiată frecvent și este păcat că în imaginația populară a ajuns să reprezinte întreg filmul. Este nedreaptă impresia că scenaristul-regizor Ingmar Bergman a fost prea solemn, propunându-și să facă un film care ar putea reprezenta arhetipul seriozității sau prețiozității artistice. De fapt "A șaptea pecete", deși are rădăcini adânci în amplele teme ale marii perioade bergmaniene, este un film jucăuș, adesea comic, o fabulă medievală influențată de entuziasmul lui Bergman pentru filmele cu samurai ale lui Akira Kurosawa, și este în egală măsură preocupat să celebreze plăcerile simple și să condamne supliciile. Antonius Block (Sydow) se întoarce după zece ani dintr-o cruciadă sângeroasă, care a fost inițiată de un șarlatan care-și câștigă existența jefuind cadavre, și are senzația că credința sa în Dumnezeu este o boală de care omenirea ar trebui să scape. Împreună cu scutierul său (Gunnar Bjornstrand), în egală măsură partener de polemici și companion, Block se întâlnește cu moartea sub forma unui cadavru ciumat, înainte de a ajunge să dea piept cu adevărata Doamnă cu Coasa. Jocul de șah care se desfășoară pe întreg parcursul filmului între Moarte și cavaler nu are drept miză doar viața cruciatului, ci și sentimentele acestuia despre Dumnezeu, religie și omenire. În final, speranța vine de la o Sfântă Familie alternativă - un saltimbanc vesel (Nils Poppe), soția acestuia (Gunnel Lindblom), de o senzualitate pământeană, și copilul lor zglobiu și nevinovat - pe care Block o salvează de ciumă prinzându-se de bunăvoie în dansul morții care își alege victimele dintre personaje mai venale și corupte. Dacă acest cavaler, ros permanent de întrebări referitoare la Dumnezeu și la nimicnicie (la un moment dat, el chiar se duce la o vrăjitoare care este pe punctul de a fi arsă pe rug, ca s-o întrebe ce știe Diavolul despre Dumnezeu), reprezintă o latură a lui Bergman, atunci măscăriciul, un om simplu admonestat cu blândețe de soția sa cu simț practic ("Tu, cu visele și cu viziunile tale", spune ea în ultima replică a filmului), poate să fie acea latură a regizorului care caută salvarea prin distracția spectacolului oribil, aprobat de Biserică, al mulțimii de penitenți biciuiți și torturați. Pe Bergman îl revoltă și-l întristează slăbiciunile omenești, mai ales când acestea sunt sancționate de presupusa religiozitate, dar filmul mai celebrează și iubirea fizică și spirituală, expresia comuniunii artistice, hrana și băutura, precum și frumusețea naturală. |
| | Pro Best HD | Filme Clasice | Filme Online Clasice | Filme Clasice HD | Filme Vechi | Pro Best HD - Filme Clasice Online | |
|
Recomandari Filme :
|
