Distributia:
-James Stewart
-Kim Novak
-Barbara Bel Geddes
-Tom Helmore
-Henry Jones
-Raymond Bailey |
|
|
|
|
| Vertigo - Ameţeala (1958) Cronica din colecția „1001 de filme de văzut într-o viață”:
Deși regizorul Alfred Hitchcock se afla atunci în culmea succesului de critică și a faimei comerciale, „Verigo” nu a fost prea bine primit la vremea respectivă. Majoritatea criticilor se refereau la intriga complicată și puțin credibilă bazată pe un plan diabolic de neplauzibil de a comite o crimă, pus la cale de un ticălos caracterizat neconvingător și a cărui demascare nu reprezintă nici o surpriză. Punctul culminant are o cu totul alta miză, încât ucigașul pare să scape basma curată - deși Alfred Hitchcock adaugă un epilog inutil, în care dezvăluie că făptașul a fost adus în față justiției. Ceva mai aproape de scopul propus s-a aflat senzația de disconfort generată de dezagreabila relație între Jimmy Stewart și Kim Novak, în jurul căreia se concentrează filmul. Dar după o perioadă destul de lungă de timp, în care Vertigo nu a putut fi proiectat din motive de copyright, filmul a fost reevaluat de către critici. Astăzi este considerat una dintre cele mai mari creații ale Maestrului. John "Scottie" Ferguson (Stewart), un polițist din San Francisco, își părăsește slujba după ce teama lui de înălțime îl împiedică să salveze viața unui coleg. Lucrând ocazional ca detectiv particular, este angajat de vechiul său prieten Gavin Elster (Tom Helmore) să o urmarească pe soția sa, Madeleine (Novak), o blondă rece, îmbrăcată într-un costum sobru, care pare obsedată de o strămoașă foarte asemănătoare la chip cu ea, moartă prin înecare în secolul al XIX-lea. Prima jumătate a filmului este o poveste cu stafii în care Scottie se simte atras de nevrotica Madeleine și care sugerează că reîncarnarea lui Madeleine o va împinge pe aceasta în mod ironic spre propria moarte. Până aici avem un Hitchcock în calitate de maestru al atmosferei și al suspansului, precum și o evocare autentică a supranaturalului. După căderea fatală a lui Madeleine dintr-un turn cu ceas, filmul schimbă cursul, devine mult mai intens. Scottie depășește manierismul autocritic al lui Stewart, dând în manie atunci când o întâlnește pe Judy Barton (tot Novak), o vânzătoare brunetă, impertinentă care seamană cu defuncta Madeleine, și începe o relație amoroasă cu ea. Puține filme tipic hollywoodiene reușesc să fie atât de răscolitoare ca „Vertigo” în scenele în care Scottie încearcă să o reîncarneze pe fosta lui iubită, obligând-o pe fata cea nouă să-și schimbe coafura și toaletele, astfel încât să semene cu Madeleine cea moartă. Scena în care Judy capătă în sfârșit noua înfățișare și îl îmbrățișează pe Scottie cu o lăcomie vampirică este pentru mulți devastatoare emoțional, în aceeași măsură în care scena dușului din „Psycho” este șocantă din punct de vedere fizic. Asemenea multor capodopere ale lui Hitchcock („Rear Window”, „North by Northwest”, „Psycho”), „Vertigo” a fost imitat în nenumărate alte filme, a fost omagiat și relucrat. Filme precum „Obsesia” lui Brian DePalma sunt doar lungmetraje sub formă de adnotări la original. Trucurile tehnice - utilizarea procedeului de transfocare pentru a sugera stările de vârtej ale lui Stewart - s-au adăugat repertorului (Steven Spielberg l-a utilizat în „Fălci”). Fragmente din film au fost folosite pentru a accentua atmosfera din alte filme (vezi „Armata celor douăsprezece maimuțe”, al lui Terry Gilliam). „Vertigo” este un film splendid, tulburător, cu un romantism glacial, imagini de un cenușiu metalic, momente evocatoare de un suprarealism minuțios, și o partitură muzicală obsedantă, pătrunzatoare. |
| | Pro Best HD | Filme Clasice | Filme Online Clasice | Filme Clasice HD | Filme Vechi | Pro Best HD - Filme Clasice Online | |
|
Recomandari Filme :
|
