O buna nuvela, o buna ecranizare. Asadar, un bravo si scenaristului (scritorul TITUS POPOVICI) si regizorului SERGIU NICOLAESCU. Acesta din urma a dirijat o orchestra compusa din mari nume ale scenei si ecranului romanesc : si BESOIU si DINICA si IOANA BULCA si COTESCU si, pe atunci tinerel CRISTIAN SOFRON, fiecare cu partitura sa, peste toti, evidentiindu-se, dupa umila mea parere, AMZA PELLEA. Sfarsitul filmului ramane memorabil ca si partiturile interpretilor, ca si ideea care se desprinde din film. Convingeti-va urmarind filmul, si, cine stie, poate frunzariti si paginile semnate de Titus Popovici. Literatura face casa buna cu filmul !