Distributia:
-Marcello Mastroianni
-Anita Ekberg
-Anouk Aimée
-Yvonne Furneaux
-Magali Noël
-Alain Cuny |
|
|
|
|
| La Dolce Vita (1960) Cronica din colecția „1001 de filme de văzut într-o viață”: Modul în care înfățișează Federico Fellini un anumit loc și un anumit timp în acest film despre trivialitate surprinde perfect stilul și aptitudinile bărbaților și femeilor din Roma care participă la petrecerile mondene din vara lui 1959, în același timp condamnându-i pentru faptul că sunt niște paraziți atât de eleganți. Forța pe care și-a păstrat-o "La Dolce Vita" de-a lungul timpului provine din tensiunea dintre atacul virulent la adresa unei lumi ale cărei excese sunt dincolo de orice satiră și fascinația pe care o resimți fără voie în fața dementei defilări a decadenților moderni. La fel ca "Portocala mecanică", "Apocalipsul acum" și "Wall Street", acesta este un film care, paradoxal, impune tot atâtea mode pe câte își propune să demoleze, încurajând oamenii să șadă în cafenelele de pe Via Veneto, într-o încercare câtuși de puțin ironică de a rivaliza cu viața lipsită de griji. Cuvântul paparazzi provine de la personajul filmului, Paparazzo, care întruchipează sumedenia de fotoreporteri care roiesc, asemenea insectelor nocturne, în jurul fiecărei celebrități trecătoare, luptându-se pentru cel mai bun loc și cea mai exploatabilă fotografie. Aceeași hoardă cu aparate foto care se înghesuie în jurul superstarului american Sylvia (Anita Ekberg), fascinantă ca Marilyn Monroe, o fotografiază mai târziu - cu o insistență și mai deranjantă - pe o gospodină inocentă care se întoarce acasă. Flatată la început de gândul că fotografii o iau probabil drept "cine știe ce actriță", femeia află că de fapt sunt interesați de ea doar pentru că soțul ei, un filosof pe nume Steiner (Alain Cuny), i-a împușcat mortal pe cei doi copii ai lor și apoi s-a sinucis. Marcello Mastroianni, care definește cu ochelarii lui negri ca smoala o întreagă generație de aroganți, interpretează personajul a cărei decădere din potențiala stare de grație o urmărim pe ecran. Fost scriitor cu prestanță, a ajuns acum un jurnalist meschin care se lingușește, înjosindu-se în fața celor care se bucură de faimă nemeritată, are numeroase escapade care-l lasă indiferent și suportă umilința de a fi considerat un parazit. Filmul a rămas în memoria spectatorilor pentru superba imagine a lui Ekberg în Fontana Trevi, dar scena sugerează de fapt rușinea, stânjeneala și durerea cumplită, resimțite de Marcello Rubini, interpretat de Mastroianni. După ce a catalogat-o disprețuitor pe vedetă ca fiind "o păpușă mare", se înamorează fără speranță de ea, acceptând să-i îndeplinească o cerință imposibilă (să găsească în toiul nopții niște lapte pentru o pisică rătăcită), sarcină de care ea a și uitat până când el o duce la îndeplinire, apoi i se alătură în fântână - deși rațiunea îi spune să n-o facă - pentru a-i susura în italiană câteva cuvinte minunat de ademenitoare. Ea nu înțelege italiana, iar pentru el noaptea se încheie când este atacat de amantul Sylviei, un actor bețiv (Lex Barker). Declinul lui Marcello, care se sfârșește după șocanta crimă și sinuciderea filosofului, când el renunță la profesia de scriitor pentru a deveni un agent de presă, este grăbit de o serie de farse ridicole ticluite de alți jurnaliști. Cum ar fi un așa-zis miracol în ploaie pus la cale de niște copii plătiți anume, vânarea unei fantome într-o casă bântuită, o plănuită orgie care eșuează în referințe tulburătoare la "Galeria monștrilor" de Ted Browning, - o balerină dansează, iar Marcello abuzează cu cruzime de o tânără beată, aleasă la întâmplare - și, în sfârșit, scoaterea unui monstru din apa mării. "Până în 1965, depravarea va pune stăpânire pe tot", murmură un martor, și inocenta fată surâzătoare, care reprezintă o posibilă speranță pentru Marcello, nu-și poate face glasul auzit în vacarmul fără rost, părăsindu-l pentru a se alătura mulțimii. |
| | Pro Best HD | Filme Clasice | Filme Online Clasice | Filme Clasice HD | Filme Vechi | Pro Best HD - Filme Clasice Online | |
|
Recomandari Filme :
|
