Distributia:
-Jean-Louis Trintignant
-Stefania Sandrelli
-Gastone Moschin
-Enzo Tarascio
-Fosco Giachetti
-José Quaglio |
|
|
|
|
| Il conformista aka The Conformist - Conformistul (1970) Cronica din colecția „1001 de filme de văzut într-o viață”: Titlul filmului lui Bernado Bertolucci se referă la Marcello Clerici (Jean-Louis Trintignant), care se raliază cu repeziciune guvernului fascist al lui Mussolini, devenind agent al poliției secrete și primind o viață nouă - inclusiv o soție nouă (Stefania Sandrelli). Marcello trebuie să-l asasineze pe un bătrân profesor universitar (Enzo Tarascio), un lider al mișcării antifasciste. Eroul însă începe să aibă dubii asupra îndreptățirii misiunii sale, dubii provocate, în parte, de apariția în mintea sa a unor amintiri din copilărie. Există cumva vreun alt film care să-și contrazică tot atât de mult titlul? „Il conformista” aka „The Conformist” (Conformistul) n-ar fi putut fi mai îndrazneț în lipsa lui de modestie în materie de stil. „Il conformista” pare să fie latura cea mai puțin probabilă a intenției sale artistice. Filmul are o narațiune nonlineară, care utilizează salturi înainte și înapoi în timp și flashbackuri pentru a zugrăvi un portret detaliat al complicatului protagonist al filmului. Încă mai impresionante sunt imaginile absolut superbe semnate de Vittorio Storaro. „Il conformista” mânuiește atât de abil culorile, mișcările camerei și scenografia, încât povestea pare adesea secundară. Este o adevarată desfătare pentru ochi - căci asasinii și intriganții politici n-au arătat niciodată mai stilați. Și totuși, politica nu e niciodată pierdută din vedere. Filmul este, până la urmă, o condamnare extrem de virulentă a colaboraționismului. Jean-Louis Trintignant ne apare ca un om lipsit de voință, care plătește în final prețul pentru a-și fi întemeiat viața pe convingerile ferme (și greșite) ale altora. În mod curios, Bernardo Bertolucci încarcă povestea cu o psihologie cam îndoielnică. Comportamentul lui Jean-Louis Trintignant poate fi, se pare, explicat printr-o traumă sexuală a copilăriei, care pune la originea nevoii sale de ordine o combinație de violență și sex. E ca și cum hotărârea de a se înscrie în partidul lui Mussolini ar reuși să-i țină în șah homo-sexualitatea. Ca mare parte din conținutul filmului, psihanaliza aceasta este mai mult o suprafață și introduce prea puțină substanță. Dar Bernardo Bertolucci se folosește de pretextul acestei psihologii tulburi pentru a introduce copioase referințe și imagini simbolice, unele evidente, altele indirecte, dar toate de o mare frumusețe. |
| | Pro Best HD | Filme Clasice | Filme Online Clasice | Filme Clasice HD | Filme Vechi | Pro Best HD - Filme Clasice Online | |
|
Recomandari Filme :
|
