Distributia:
-Natalya Bondarchuk
-Donatas Banionis
-Jüri Järvet
-Nikolay Grinko
-Anatoliy Solonitsyn
-Olga Barnet |
|
|
|
|
| Solaris (1972) Cronica din colecția „1001 de filme de văzut într-o viață”: Adaptare a bestsellerului lui Stanislaw Lem, filmul lui Andrei Tarkovski este o meditație asupra unei planete imaginare și a "Odiseei spațiale" a lui Stanley Kubrick. Capodoperă științifico-fantastică, realizată aproape fără buget, filmul oferă, în locul unor efecte speciale inovatoare sau a unui spectacol vizual amețitor, experiența unui personaj, prin intermediul căreia fantezia și viața reală se confundă. Când psihologul Kris Kelvin (Donatas Benionis) este chemat să evalueze utilizarea unei stații care orbitează în jurul planetei Solaris, el află strania poveste a cosmonautului Berton (Vladislav Dvojețki): cu câțiva ani în urmă, pe când exista încă speranța de a descoperi secretele planetei înzestrate cu conștiință (materializată sub forma unui ocean în permanentă mișcare), totul fusese compromis de o întâmplare nefericită în care muriseră câțiva exploratori și din care scăpase numai Berton. Sartorius (Anatoli Solonițîn) și Gibarian (Sos Sarkisian), care se va sinucide. Aceștia îl sfătuiesc să aibă răbdare până se va adapta. Kris este asaltat de sunete și vedenii stranii, între care o apariție a fostei sale soții, Hari, moartă de mult (Natalia Bondarciuk). Psihologul începe astfel să-și dea seama că Solaris poate să recreeze amintirile vizitatorilor săi. Temându-se de aparenta realitate a lui Hari, Kris distruge sau contribuie la distrugerea câtorva diferite ipostaze ale ei, numai pentru a descoperi noi adevăruri despre Solaris. Anume, că iluziile pe care le creează planeta sunt concrete, palpabile, frustrate emoțional și că el este prima persoană care are o relație mai îndelungată cu sensibilitatea planetei. Incapabil să-și îndeplinească misiunea, Kris se alătură lui Hari și acceptă tot ceea ce reprezintă ea, în timp ce Snauth și Sartorius îi recunosc slăbiciunea și acceptă misiunea de a sfârși cu Solaris, deși secvența finală a filmului arată planeta transformându-se în reprezentarea - imaginară - a mântuirii lui Kris. Experiment extraordinar de combinare a unei durate lungi și a unor idei profunde cu ascetismul în materie de mijloace de producție, "Solaris" este un argument împotriva ambiguității realității trăite și în favoarea satisfacției integrale pe care o dă fantezia. Prin intermediul transformării lui Kris dintr-un străin indiferent în centrul unei lumi create numai pentru el, Tarkovski descrie destrămarea minții raționale în fața dorinței pure. Filmul folosește ecranul lat pentru a compune imagini cu adevărat superbe, exteriorizând stări interioare pentru a compune starea de spirit a personajului său. Kris Kelvin este un om trist, de vârstă mijlocie. Șocul la vederea celor câteva șuvițe de păr alb sugerează experiențe tragice și îi determină primele încercări de a încadra Solaris într-o categorie înainte de a se supune logicii ei. Conflictul irezolvabil al planetei - totodată consolatoarea și acaparantă - este apoi exprimat în câteva scene filmate în mișcare circulară. În timp ce camera, fixă, se rotește în centru, actorii și decorurile se schimbă, revelând noi evoluții posibile ale stării de lucruri existente cu numai câteva momente mai înainte. Un joc al minții, "Solaris" a fost produs în perioada intensificării cenzurii sovietice. Câtuși de puțin o dramă filosofică, filmul lui Tarkovski rămâne un etalon pentru modul în care cinematograful pune întrebări asupra sensului vieții. "Exprimă incapacitatea omului de a se concentra asupra lui însuşi, evidenţiind conflictul dintre viaţa spirituală şi achiziţia obiectivă a cunoaşterii. Este drama spirituală a omului atunci când el se simte neputincios în a-şi rezolva problemele sufleteşti, fiind acaparat de tehnologie." |
| | Pro Best HD | Filme Clasice | Filme Online Clasice | Filme Clasice HD | Filme Vechi | Pro Best HD - Filme Clasice Online | |
|
Recomandari Filme :
|
